Invitata Antoanetei Banu în ediția de astăzi #33SPECIAL a fost Alina Cobuz, renumit avocat de business, specializat în arbitraj intern și internațional, pentru un dialog despre ecuația succesului.

Invitata Antoanetei Banu în ediția de astăzi #33SPECIAL a fost Alina Cobuz, renumit avocat de business, specializat în arbitraj intern și internațional, pentru un dialog despre ecuația succesului.
Politica de confidențialitate a datelor
OBIECTIVE, MOTIVE PENTRU PROCESARE ȘI CATEGORII DE DATE PERSONALE
1. Dacă sunteți client sau potențial client al S.C.P.A. Cobuz și Asociații:
1.1. Furnizarea serviciilor legale de către societatea noastră
1.2. Comunicarea cu dumneavoastră
Utilizăm datele de contact furnizate de dvs. pentru a comunica cu dvs. în legătură cu solicitările efectuate și cu orice alte aspecte relevante legate de litigii/arbitraj. De asemenea, ne bazăm pe îndeplinirea obligației contractuale ca temei al prelucrării.
1.3 Prelucrarea datelor conform legii și statutului care guvernează profesia de avocat
1.4 Trimiterea newsletterelor cu conținut informativ juridic
2. Dacă sunteți un reprezentant sau o persoană a unui client sau potențial client al S.C.P.A. Cobuz și Asociații
2.1. Furnizarea serviciilor de natură juridică
2.2. Comunicarea cu dumneavoastră
2.3 Prelucrarea datelor conform legii și statutului care guvernează profesia de avocat
3. Dacă sunteți angajat sau alt colaborator al unui client sau potențial client al S.C.P.A. Cobuz și Asociații
3.1. Furnizarea serviciilor de natură juridică
3.2. Comunicarea cu dumneavoastră
3.3 Prelucrarea datelor conform legii și statutului de profesie juridică
3.4 Trimiterea newsletterelor cu conținut juridic
4. Dacă sunteți partener al S.C.P.A. Cobuz și Asociații
4.1. Menținerea relației noastre contractuale cu dvs.
4.2. Comunicarea cu dumneavoastră
4.3 Prelucrarea datelor conform legii și statutului care guvernează profesia de avocat
5. Dacă sunteți reprezentant, persoană de contact, angajat sau alt colaborator al partenerului de afaceri al S.C.P.A. Cobuz și Asociații
5.1. Menținerea relației noastre contractuale cu partenerul nostru de afaceri
5.2. Comunicarea cu dumneavoastră
5.3 Prelucrarea datelor conform legii și statutului care guvernează profesia de avocat
6. Dacă sunteți un solicitant de loc de muncă / stagiu de practică:
7. Dacă sunteți utilizator al site-ului nostru de internet:
Categoriile de date prelucrate sunt ora și data accesării site-ului de internet si adresa IP din care a fost accesat site-ul, date care sunt prelucrate de serverul de hosting.
Solicitarea datelor cu caracter personal
DEZVĂLUIREA DATELOR CU CARACTER PERSONAL
DURATA PRELUCRĂRII DATELOR CU CARACTER PERSONAL
Intenționăm să păstrăm datele dvs. personale atât pe durata acordului de asistență, cât și ulterior încetării raporturilor de colaborare, în conformitate cu politicile noastre interne (în special politica de prelucrare a datelor cu caracter personal) și obligațiile legale care ne revin, obligații legale care se extind și asupra păstrării facturilor și chitanțelor clienților.
În cazul în care datele nu sunt colectate în contextul unui acord de asistență, aceste date vor fi păstrate atât timp cât este necesar pentru atingerea scopului colectării datelor preconizate.
Vă comunicăm faptul că vom păstra datele cu caracter personal în scopul constatării, exercitării și apărării unui drept în instanță, pe perioada prevăzută de lege. Cu toate acestea, și acest lucru este aplicabil ambelor cazuri detaliate mai sus, ne rezervăm dreptul de a păstra anumite date cu caracter personal în scopuri de cercetare științifică, utilizare template-uri ale acțiunilor, arhivare a dosarelor și elaborarea statisticilor în cadrul societății noastre.
DREPTURILE DUMNEAVOASTRA
VERSIUNI LA ACEASTĂ POLITICĂ DE CONFIDENȚIALITATE
Această politică de confidențialitate este în vigoare la data de 15 mai 2018.
Politica de confidențialitate poate fi actualizată la intervalele de timp pe care societatea noastră le consideră rezonabile. Orice actualizare va deveni aplicabilă în termen de 5 zile de la publicarea noii versiuni pe site-ul www.cobuz.ro.
În societatea actuală femeile avocat, procuror sau judecător sunt prezențe obișnuite în lumea justiției.
Gala Femeilor de Succes Finmedia – interviu.
Din punctul meu de vedere este corectă afirmația potrivit căreia femeile sunt necesare în conducerea unei companii, cu atât mai mult în societatea românească în care ponderea femeilor este destul de mare. Din 1990 și până în prezent, femeile au depășit numeric bărbații atât în ceea ce privește înscrierea la facultate, cât și in privința ratei de absolvire a liceului, inversând astfel un trend care a durat din anii ’60 până în anii ’70. În plus, femeile de astăzi sunt mai dispuse să-și continue educația după absolvirea liceului decât bărbații.
Din păcate, ascensiunea femeilor nu este deloc una fulminantă, femeile fiind mai bine reprezentate în comitetul de conducere al companiilor, decât in funcția de Director General.
Tehnica detaliului și o memorie bună sunt caracteristicile femeilor, ceea ce este un plus pentru o persoană care deține poziția de Iider. În plus, imaginația femeilor este debordantă și alături de celelalte ingrediente, respectiv curajul, ambiția și rezistența creează o rețetă de succes a reușitei unei femei, în poziția de lider.
Personal, am ales avocatura pentru că mi-am dorit acest lucru dintotdeauna. În familie, unchii mei, absolvenți ai Facultății de Drept, mi-au stârnit, încă din copilărie, admirația pentru acest domeniu, întrucât vorbeau și explicau noțiunile elementare într-o manieră sofisticată și cu o mare complexitate a limbajului, motiv pentru care am gândit că voi deveni o persoană elevată dacă voi urma cursurile Facultății de Drept și nu am greșit deloc în alegerea făcută, întrucât această profesie mi-a adus mari satisfacții.
Realizările în acest domeniu sunt multiple, de la onoarea pe care am avut-o să reprezint Statul Român, încă din anul 1999, în cazuri importante și complexe de arbitraj internațional derulate sub Regulament lCC, ICSID, Uncitral, derivate din privatizări, proiecte de infrastructură, consultanță și mediu, cât și în activitatea de consultanță ca expert în revendicări, în proiecte derulate sub Regulamentul FIDIC. În plus, am fost implicată, de-a lungul timpului, în domenii diferite ale dreptului cum ar fi: piața de capital, dreptul mediului, dreptul afacerilor, dreptul muncii, negocieri internaționale precum și in dreptul imobiliar, ceea ce mi-a permis să am o viziune de ansamblu a acestei profesii.
De altfel, în societatea actuală femeile avocat, procuror sau judecător sunt prezențe obișnuite în lumea justiției, mai ales în România unde ponderea femeilor este mai mare decât cea a bărbaților.
Rețeta ar fi una generală din această perspectivă, valabilă atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Respectiv pasiunea și dăruirea cu care te implici în această profesie, consecvența cu care verifici permanent toate aspectele și detaliile cazului juridic în care te-ai implicat, dar și perseveranța de a opta și de a fi implicat în proiecte complexe, din care poți să performezi în mai multe domenii de drept în același timp.
Pe lângă studiile de drept și pregătirea profesională continuă, dorința și bucuria de a-ți ajuta semenii, principala calitate care se cere unei persoane, în acest domeniu, se bazează tocmai pe marele ,,defect al femeilor – limbuția” lucru pe care l-a afirmat și subliniat și Ella Negruzzi.
Tehnica detaliului reprezintă un factor important mai ales că reprezentantele sexului frumos sunt mai sensibile și acordă o atenție sporită detaliilor, aparent nesemnificative. Ori, chiar detaliile în această profesie sunt,, sarea și piperul” unei pledoarii de succes și ale unui caz reușit.
Imaginația debordană ajută femeile din domeniul juridic să asigure pionieratul pentru soluțiile oferite în activitatea de consultanță, dar și în activitatea de instanță. În plus, chiar dacă sunt mai sensibile la durere, femeile au mai mult curaj decât sexul opus. Studiile de specialitate arată că, de-a lungul vieții, femeile suportă cu mare răbdare mult mai multe dureri, greu de imaginat și de îndurat pentru sexul opus.
Ca o concluzie, afirm că, toate aceste ingrediente – tehnica detaliului, imaginația, ambiția, rezistența dar și tenacitatea, oferă o rețetă de succes a reușitei feminine în avocatură dar și în general, în domeniul juridic.
Cariera, în general, presupune enorm de multă muncă și dedicație dar, din păcate, și unele renunțări pe plan personal. Teoretic, este mai mult decât necesar să păstrăm un echilibru între viața profesională, socială și personală; practic insă, în cazul avocaturii de business acest principiu este greu de realizat. A te implica în afacerea propriu-zisă înseamnă, un timp alocat și dedicat foarte mult și aspectelor de management, ceea ce înseamnă o muncă dublă și ca avocat și ca manager, care, uneori, sunt greu de îmbinat și de transpus în practică.
Un bun manager, în primul rând, trebuie să fie deschis la nou, să fie o persoană care să înțeleagă oamenii și modul de comunicare eficient, în scopul de a optimiza timpul de lucru și a crea un climat sănătos și eficient.
Un bun manager trebuie să fie un om activ și, nu în ultimul rând, un bun cunoscător al naturii umane. Trebuie se aibă imaginație, să-și păstreze pozitivitatea și să anime în permanență echipa, nu numai în proiecte atractive și complexe din perspectiva profesională, dar și din perspectiva unei pregătiri profesionale continue.
Institutul Cultural Român a găzduit joi, 25 mai 2017, prima ediție a Galei Legal Magazin. Partenerii evenimentului au fost Institutul Cultural Român, Editura Integral, Body Art Wellness Club de la Rin Grand Hotel, Fornetti, Leonidas și Bergenbier. Muse Quartet a asigurat momentul artistic.
Au participat peste 90 de invitați – avocați, practicieni în insolvență, notari, executori judecătorești, evaluatori, consilieri în proprietate industrială, directori juridici din companii și instituții, reprezentanți ai asociațiilor profesionale și patronale, mass-media.
Societatea de avocatura Cobuz si Asociatii a fost premiata pentru rezultatele obținute la International Centre for Settlement of Investment Disputes – Cobuz & Asociații, Alina Cobuz, Managing Partner – in calitate de Lider de Consortiu.
Sursa:
http://www.juridice.ro
In data de 18 Aprilie 2017 a fost emisa Sentinta arbitrala in dosarul nr. ARB/12/25, aflat pe rolul International Centre for Settlement of Investment Disputes (ICSID), procesdemarat in anul 2012, de Marco Gavazzi si Stefano Gavazzi impotriva Statului Roman.
Statul Roman a fost reprezentat cu succes in acest dosar de arbitraj de Asocierea formata din SCPA Cobuz si Asociatii – in calitate de Lider de Consortiu si C.I. Sirbu Manuela alaturi de expertii de la KPMG (Michael Peer-Partener) si domnul Profesor Bazil Oglinda.
Tribunalul Arbitral a retinut in aceasta sentinta ca Statul Roman nu poate fi tinut responsabil pentru toate pretentiile invocate de catre reclamanti, in conditiile in care numeroase acte si omisiuni ale fratilor Gavazzi au condus la insolventa Socomet.
Astfel, Tribunalul Arbitral a admis ca intemeiate majoritatea apararilor Statului Roman. Prin urmare, sentinta arbitrala da dreptate Statului Roman, aratand ca investitorii nu pot fi despagubiti cu sume enorme de bani (46.350.000 USD – conform estimarilor facute de raportul expertului consilier parte al Reclamantilor – Deloitte) pentru pierderea sansei – loss of chance, ci numai pentru pierderea oportunitatii – loss of opportunity – respectiv suma efectiv investita si dovedita.
Retinand toate aceste aspecte, Tribunalul Arbitral a acordat reclamantilor suma de 1.897.500 USD si 657.000 Euro, reprezentand compensatia si o parte din cheltuielile de judecata la care se adauga dobanda aferenta.
Cu alte cuvinte, pretentiile reclamantilor au fost reduse dramatic, in baza apararilor eficiente ale Statului Roman, respingandu-se aproape integral cererile acestora.
Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului
Acordarea compensatiei pentru daune morale este o problema prezenta de foarte mult timp in materia arbitrajului investitional. Intrebarea la care incearca sa raspunda acest articol este cum ar trebui sa trateze tribunalele arbitrale, cererile pentru acordarea daunelor morale in contextul arbitrajului dintre investitori si state.
Pentru a identifica raspunsul la intrebarea de mai sus, trebuie sa raspundem la urmatoarele intrebari: Care este cea mai buna solutie pe care o poate adopta un tribunal arbitral pentru a indeparta in totalitate efectele negative generate de incalcarea unui Tratat Bilateral de Investitii? Se poate stabili un mecanism aplicabil tuturor revendicarilor pentru daune morale sau, este mai adecvat ca aceste revendicari sa ramana in intregime la discretia tribunalelor arbitrale?
Principiul reparatiei integrale a vatamarilor aduse unei parti dintr-un Tratat Bilateral de Investitii este unanim acceptat pe plan international. El este consacrat printre altele, in Articolul 31 din International Law Commission Articles on Responsibility of States for Internationally Wrongful Acts (ILC Articles). In paragraful doi al aceleiasi norme este indicat faptul ca, notiunea de „vatamare” include „orice paguba, materiala sau morala” provocata de un stat, rezultand astfel obligatia unui stat de a repara integral orice pagube, atat materiale cat si morale.
1. Notiune si conditii de acordare
Notiunea de daune morale, desi una incerta, a fost abordata in mod repetat de numeroase entitati legislative internationale si de tribunale arbitrale din intreaga lume. Unul dintre cele mai vechi cazuri care trateaza problema daunelor morale este Cazul Lusitania1.
Lusitania.
Acest dosar arbitral s-a format in momentul in care vasul Lusitania, un vapor britanic ce transporta pasageri de la New York spre Liverpool, a fost scufundat de catre un submarin german in timpul Primului Razboi Mondial2. Aparent, motivul care a condus la acest incident a fost faptul ca vasul Lusitania transporta armament si munitie de contrabanda, destinate a ajuta Anglia in conflictul armat cu Germania3.
In cadrul acestui dosar arbitral, arbitrul Parker, in considerarea principiului universal instituit in cazul Chorzow Factory4 (conform caruia obligatia de reparatie trebuie sa asigure repunerea partii vatamate in situatia anterioara actului vatamator, inlaturand toate consecintele nocive ale acestuia), a concluzionat faptul ca partea vatamata, in conformitate cu legea internationala, poate fi despagubita pentru „un prejudiciu cauzat ce a condus la suferinta mentala, sentimentala, umilinta, rusine, degradare, pierderea pozitiei sociale sau la vatamarea reputatiei sale …”5.
In ceea ce priveste jurisprudenta recenta, un alt caz ce s-a dovedit emblematic pentru abordarea si solutionarea revendicarilor avand la baza daune morale este Cazul Desert Line v. Yemen.6
Desert Line v. Yemen.
Litigiul Desert Line Projects (DLP) v. Yemen s-a nascut din cauza faptului ca Yemen nu a respectat o decizie arbitrala pronuntata impotriva sa prin care statul a fost obligat la plata catre investitori a aproximativ 7 miliarde YER, ca efect a incalcarii prevederilor din cadrul mai multor contracte de constructie. Acest lucru a afectat proiectul in totalitatea sa, conducand in cele din urma la altercatii intre personalul DLP si armata yemenita7. In urma acestor conflicte, trei membri din executivul DLP au fost arestati timp de trei zile8 iar restul personalului a continuat sa fie hartuit de triburi armate, fiindu-le de asemenea sustrase diferite bunuri9.
In ceea ce priveste daunele morale, acestea au fost acordate, fiind cuantificate la 1 milion USD. Cu toate acestea trebuie observat care a fost rationamentul tribunalului arbitral ce a condus la acordarea acestor daune.
In primul rand, tribunalul arbitral a retinut faptul ca Yemen, prin hartuirea constanta si detentia personalului investitorului a incalcat clauza de tratament corect si echitabil din Tratatul Bilateral de Investitii semnat intre Yemen si Oman (statul de origine al investitorului).
In al doilea rand, tribunalul a constatat ca actele statului parat au condus la o atingere a imaginii investitorului in ceea ce priveste reputatia si prestigiul sau10. Aceste acte, in special „constrangerea fizica exercitata asupra membrilor executivi” au fost malitioase, constituind temeiul acordarii compensatiei pentru daunele morale solicitate de investitori11.
Se poate astfel observa, ca tribunalul arbitral a analizat anumite aspecte pe care le-a considerat esentiale pentru acordarea acestor daune, aspecte precum natura actelor vatamatoare si consecintele generate de aceste acte insa nu a procedat la o analiza detaliata a unor eventuale conditii ce ar putea sta la baza acordarii compensatiei pentru daune morale.
O astfel de analiza a fost facuta de tribunalul arbitral ce a judecat cauza Lemire v. Ucraina12, implicandu-l pe domnul Joseph Charles Lemire, in speta un cetatean american care a pretins ca cererile sale de obtinere a unor noi frecvente radio au fost respinse in mod abuziv de catre autoritatile ucrainiene.
Lemire v. Ucraina.
In acest dosar arbitral, pe langa revendicarile principale, domnul Lemire a solicitat 3 milioane USD cu titlu de compensatie pentru daunele morale ce i-au fost aduse. Acesta a aratat ca daunele au constat in stresul la care a fost supus din cauza controalelor repetate ale autoritatilor ucrainiene si ale masurilor pe care acestea le luau impotriva sa.
Decizia pronuntata in acest dosar este emblematica pentru problema daunelor morale in arbitrajul investitional intrucat, este este prima decizie care stabileste o serie de conditii ce trebuie indeplinite (in opinia tribunalului arbitral), pentru a putea fi acordata compensatia pentru daune morale.
Astfel, o prima remarca pe care tribunalul arbitral a facut-o in legatura cu aceasta revendicare a fost aceea ca, in majoritatea sistemelor de drept, daunele morale pot fi recuperate13. A admis de asemenea, faptul ca investitorii pot obtine o compensatie pentru daune morale, in temeiul Tratatului Bilateral de Investitii14 insa a concluzionat sustinand faptul ca numai anumite circumstante extraordinare pot da nastere dreptului de a obtine o compensatie pentru daune morale15.
In Decizia finala din 201116, tribunalul arbitral a aratat care sunt circumstantele extraordinare sub care pot fi acordate daune morale, statuand urmatoarele:
„Concluzia care poate fi trasa din jurisprudenta prezentata mai sus este aceea ca, in general, daunele morale nu pot fi acordate unei parti prejudiciate de actele vatamatoare ale unui Stat, insa daunele morale pot fi acordate in cazuri exceptionale, in conditiile in care:
Aceste trei conditii au fost aplicate de tribunal domnului Lemire, respingand in cele din urma revendicarea acestuia pentru daune morale si argumentand ca, desi este posibil ca acesta sa fi suferit o pierdere a reputatiei, aceasta trebuie sa fie substantiala pentru a putea conduce la obtinerea unei compensatii17.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie tribunalul a comparat circumstantele factuale retinute in cazul domnului Lemire cu cele din alte cauze unde astfel de revendicari au fost admise. Astfel, a aratat ca exista o discrepanta semnificativa intre situatia domnului Lemire si alte cauze unde investitorii sau personalul acestora au fost amenintati, arestati, persecutati si incarcerati, fara temei.
2. Relatia dintre daunele morale si daunele materiale. Riscul dublei contabilizari.
Desi la o prima vedere pare greu de crezut, exista cazuri cand vatamarile ce constituie obiectul revendicarilor pentru daune morale si cele pentru daune materiale se suprapun. Spre exemplu, vatamarea mentala adusa unui individ conduce la scaderea capacitatii de munca si a productivitatii acestuia, scadere ce poate fi cuantificata pecuniar. De asemenea, vatamarea adusa reputatiei unei companii poate avea consecinte monetare directe, asupra valorii companiei respective.
Date fiind aceste suprapuneri, este foarte important ca tribunalele arbitrale sa manifeste o atentie deosebita atunci cand acorda compensatie atat pentru daune materiale cat si pentru daune morale intrucat exista riscul dublei contabilizari. Mai exact, exista riscul de a acorda o dubla compensatie atat materiala cat si morala, desi a existat o singura vatamare.
Acest risc al dublei contabilizari este cel mai pregnant in cazurile in care investitorul, in baza unui Tratat Bilateral de Investitii, acuza statul de exproprierea ilegala a investitiei sale. In cazul in care investitorului i se acorda dreptul de a obtine Valoarea Corecta de Piata (VCP) a investitiei sale, tribunalul trebuie sa aiba in vedere faptul ca, printre multiplele componente ale VCP se afla si fondul comercial, ce include la randul sau valoarea reputatiei afacerii18.
In cazul in care admite cererea investitorului pentru acordarea Valorii Corecte de Piata a investitiei, iar pe langa aceasta acorda compensarea daunelor morale pentru reputatie, se poate considera ca tribunalul a contabilizat dublu compensatia .
3. Concluzii
In vederea analizarii si judecarii revendicarilor pentru daune morale trebuie sa observam ca, tribunalele abitrale raman sceptice in a acorda compensatii pentru aceste revendicari, supunandu-le unui standard foarte sever.
Daca nici pana la acest moment tribunalele nu dispun de o norma legala expresa care sa stabileasca in mod concret modul si cazurile in care pot fi acordate aceste daune morale, odata cu pronuntarea Deciziei in cazul Lemire v. Ukraina, aceasta problema este cu un pas mai aproape de a fi rezolvata. Conditiile instituite prin aceasta decizie reprezinta un sistem de referinta pentru orice tribunal care analizeaza o revendicare pentru daune morale.
Desi cazul Lemire reuseste (intr-o oarecare masura) sa instituie o baza pentru analiza acestui tip de revendicari, niciuna dintre partile unui dosar arbitral, nu poate cunoaste cu certitudine ce soarta va avea o eventuala revendicare, pentru daune morale.
Acest lucru este o consecinta si a faptului ca, acordarea si cuantimizarea compensatiei pentru daunele morale ramane exclusiv la discretia tribunalului arbitral.
Autor: Silviu Constantin | Associate Lawyer | Cobuz & Asociatii
Prezentul articol isi propune sa raspunda urmatoarelor intrebari:
Baza legala
Potrivit Sub-clauzei 20.1 din Conditiile Generale de Contract pentru Constructii (CGC) pentru cladiri si lucrari ingineresti proiectate de catre Beneficiar FIDIC 1999 Cartea Rosie – Reclamatiile/Revendicarile Antreprenorului:
“Daca Antreprenorul se considera indreptatit la orice prelungire a Duratei de Executie si/sau la orice plata suplimentara, potrivit prevederilor oricarei Clauze ale prezentelor Conditii sau altfel in legatura cu Contractul, Antreprenorul va transmite Inginerului o instiintare in care sa descrie evenimentul sau circumstanta care a generat reclamatia. Instiintarea va fi transmisa fara intarziere, in termen de 28 de zile de la data la care Antreprenorul a luat cunostinta sau ar fi trebuit sa ia cunostinta de acest eveniment sau aceasta circumstanta.
Daca Antreprenorul nu reuseste sa transmita o instiintare de reclamatie in acest termen de 28 de zile, Durata de Executie nu va fi extinsa, Antreprenorul nu va fi indreptatit la plata suplimentara, iar Beneficiarul va fi eliberat de orice responsabilitate in legatura cu reclamatia. In celelalte cazuri, urmatoarele prevederile ale prezentei Sub-Clauze se vor aplica.
Antreprenorul va transmite, de asemenea, orice alte notificari solicitate prin Contract si documente justificative ale reclamatiei, toate in functie de relevanta cu evenimentul sau circumstanta.
Antreprenorul va pastra, fie pe Santier, fie in alt loc acceptat de catre Inginer, toate inregistrarile curente pe perioada Contractului care pot fi necesare pentru a fundamenta orice reclamatie. Fara sa recunoasca responsabilitatea Beneficiarului, Inginerul poate, dupa primirea unei instiintari potrivit prevederilor prezentei Sub-Clauze, monitoriza pastrarea acestor inregistrari si / sau dispune ca Antreprenorul sa pastreze si inregistrari curente suplimentare. Antreprenorul va permite Inginerului sa verifice toate aceste inregistrari si (daca se dispune) va transmite Inginerului copii ale acestora.
In termen de 42 de zile de la data la care Antreprenorul a luat cunostinta (sau ar fi trebuit sa ia cunostinta) de acest eveniment sau aceasta circumstanta care a generat reclamatia, sau in alt termen propus de catre Antreprenor si aprobat de Inginer, Antreprenorul va trimite Inginerului o reclamatie pe deplin detaliata care va include toate detaliile justificative referitoare la motivul reclamatiei si la prelungirea perioadei de executie si / sau si / sau platile suplimentare reclamate.
Daca evenimentul sau circumstanta care au generat reclamatia au un efect continuu, atunci: (a) aceasta reclamatie pe deplin detaliata va fi considerata interimara; (b) Antreprenorul va trimite in continuare, lunar, reclamatii interimare, care sa prezinte intarzierile cumulate si / sau valorile reclamate, impreuna cu detaliile pe care Inginerul le poate solicita in mod rezonabil; si (c) Antreprenorul va trimite o reclamatie finala in termen de 28 de zile de la sfarsitul producerii efectelor generate de acest eveniment sau circumstanta, sau in alt termen propus de catre Antreprenor si aprobat de Inginer.
In termen de 42 de zile de la primirea unei reclamatii sau a oricaror detalii suplimentare de justificare a unei reclamatii anterioare, sau in alt termen propus de catre Inginer si aprobat de Antreprenor, Inginerul va raspunde printr-o aprobare, sau printr-o respingere cu comentarii detaliate. De asemenea, el poate solicita orice detaliu suplimentar necesar, dar, in acest termen, va transmite oricum raspunsul sau referitor la principiile care au fundamentat reclamatia.
Fiecare Certificat de Plata va include acele sume aferente oricarei reclamatii care, in mod rezonabil, sunt confirmate ca fiind datorate potrivit prevederilor relevante din Contract. Pana cand detaliile furnizate sunt suficiente pentru a confirma, in cazul in care confirma, intreaga reclamatie, Antreprenorul nu va fi indreptatit decat la plata acelei parti a reclamatiei pe care a reusit sa o fundamenteze.
Inginerul va actiona in conformitate cu prevederile Sub-Clauzei 3.5 [Hotarari]
pentru a conveni sau a hotari asupra (i) unei prelungiri (daca este cazul) a Duratei de Executie (inainte sau dupa expirarea acesteia), potrivit Sub-Clauzei 8.4 [Prelungirea Duratei de Executie], si / sau (ii) unor plati suplimentare (daca este cazul) la care Antreprenorul este indreptatit potrivit prevederilor Contractului.
Cerintele prezentei Sub-Clauze se adauga la cerintele altor Subclauze care se pot aplica unei reclamatii. Daca Antreprenorul nu reuseste sa respecte prevederile prezentei Sub-Clauze sau ale altei Sub-Clauze in legatura cu o reclamatie, orice prelungire de timp si / sau plata suplimentara va tine cont (daca este cazul) de masura in care procesul de investigare adecvata a reclamatiei a fost impiedicat sau prejudiciat de acest esec al Antreprenorului, cu exceptia cazului in care reclamatia este respinsa potrivit prevederilor celui de-al doilea paragraf al prezentei Sub-Clauze.”
Doctrina si practica judiciara au stabilit ca principiile dreptului civil sunt aplicabile Contractului incheiat intre Beneficiar si Antreprenor.
Astfel, unui contract FIDIC Rosu incheiat in Romania i se vor aplica dispozitiile legale privitoare la prescriptia dreptului material la actiune (Decretul-Lege 167/1958 privind prescriptia extinctiva si ale Codului Civil din 1864 sau ale Noului Cod Civil).
Atat potrivit vechii, cat si potrivit noii reglementari, termenul de prescriptie a dreptului material la actiune al Antreprenorului este de 3 ani. Noul Cod Civil prevede insa si faptul ca partile pot stabili un alt termen de prescriptie.
Nasterea dreptului la actiune potrivit Sub-clauzei 20.1 FIDIC CGC:
Opinam ca termenul de prescriptie incepe sa curga in momentul in care Antreprenorul transmite Inginerului instiintarea in care descrie evenimentul sau circumstanta care a generat reclamatia.
Cazurile de suspendare si de intrerupere a cursului termenului prescriptiei sunt clar si limitativ prevazute de lege. Procedura in fata CAD nu este prevazuta ca fiind un caz de suspendare sau intrerupere a cursului prescriptiei extinctive. Concluzionam, asadar, ca procedura in fata CAD nu este de natura nici sa suspende si nici sa intrerupa termenul prescriptiei extinctive, aceasta din urma fiind intrerupta doar prin introducerea unei cereri de arbitrare.
Astfel, Antreprenorul trebuie sa depuna cererea de arbitraj in decursul a 3 ani din momentul transmiterii revendicarii sale. In sens contrar, revendicarea si costurile aferente acesteia pot fi respinse de catre Tribunalul Arbitral ca fiind prescrise.
Autor: Laura Anghel | Associate Lawyer | Cobuz & Asociatii
Ce fel de probe se admit in arbitrajul international/intern:
INSCRISURI/ DOCUMENTE
Consultările intre parti sub aspectele probatorii (art.2 –IBA RULES-2010 privind administrarea probatoriului în cadrul procedurilor de arbitraj internaţional)
Tribunalul Arbitral se va consulta cu părţile cât mai devreme cu putinţă în cadrul procedurilor şi le va invita să agreeze asupra tuturor aspectelor care privesc aceasta etapa procedurala în vederea derularii unui proces eficient, economic şi corect pentru administrarea probatoriului.
Consultarea asupra aspectelor probatorii poate face referire la sfera de aplicare, la termen şi la maniera de administrare a probelor, inclusiv:
Documente
In conformitate cu art.3 –IBA RULES-2010 privind administrarea probatoriului în cadrul procedurilor de arbitraj internaţional
În termenul stabilit de Tribunalul Arbitral, orice Parte poate trimite Tribunalului Arbitral şi celorlalte Părţi o Cerere de producere a probelor.
Cererea de producere a probelor va cuprinde:
Dacă partea căreia îi este adresată cererea de producere a probelor are o obiecţie cu privire la unele sau la toate documentele solicitate, aceasta îşi va formula obiecţia în scris către Tribunalul Arbitral şi catre cealalta parte, în termenul indicat de Tribunalul Arbitral.
Tribunalul Arbitral, după consultarea părţilor şi în timp util, va avea în vedere Cererea de producere a probelor şi obiecţia.
Tribunalul Arbitral poate ordona Părţii căreia îi este adresată Cererea să producă toate documentele solicitate aflate în posesia, în custodia şi controlul său, cu privire la care Tribunalul Arbitral stabileşte următoarele: (i) aspectele pe care Partea solicitantă doreşte să le dovedească sunt relevante în speţă şi semnificative pentru soluţionarea acesteia; (ii) niciunul dintre motivele obiecţiei prevăzute la art. 9.2. din Regulile IBA nu se aplică; (iii) cerinţele prevăzute la art. 3.3. din Regulile IBA au fost îndeplinite. Toate aceste documente vor fi transmise celeilalte Părţi şi, dacă Tribunalul Arbitral decide acest lucru, şi acestuia. Toate documentele transmise sau produse de o parte vor fi păstrate în confidenţialitate de Tribunalul Arbitral şi de alte Părţi şi vor fi utilizate exclusiv în legătură cu arbitrajul.
Martorii factuali si Martorii experti
Uneori, avem impresia că numirea experţilor și a martorilor experţi este un lucru de la sine înţeles. ICC însăși a avertizat, în 2007, că „este un lucru util să pornim de la premisa că nu va fi nevoie de probe de expertiză. Recomandarea vine in sprijinul partilor de a informa din timp Tribunalul Arbitral daca este necesara sau nu administrarea de martori experti, cu privire la aspectele cheie ale diferendului.”
Totuși, ICC are in vedere acordarea de asistenţă de specialitate daca este necesar, respectiv:, „se poate recurge la Centrul Internațional de Expertiză al ICC, conform Regulamentului de Expertiză al ICC”. În aceleași linii, Comisia din Tokyo pentru Arbitraj Maritim pune la dispoziţie experţi la cerere (Comisia de Arbitraj Maritim din Tokio a Bursei Japoneze de Transport, Rules Relating to Expert Opinion, Appraisal and Certification si nu numai.
Marea separare apare atunci când vine vorba despre utilizarea experţilor în procedura de arbitraj adica între experţii numiţi de catre părţi și experţii numiţi de TribunalulArbitral, primii fiind mai adecvat numiţi, „martori experţi”.
Martorii Factuali
În termenul indicat de Tribunalul Arbitral, fiecare parte va identifica martorii pe ale căror mărturii intenţionează să se bazeze precum si subiectul respectivelor mărturii. Oricine poate prezenta mărturii în calitate de martor, inclusiv un funcţionar, angajat sau alt reprezentant al Părţii/Părţilor.
Fiecare depozitie de martor va cuprinde următoarele:
Experţii numiţi de părţi
În termenul arătat de Tribunalul Arbitral, fiecare parte isi va identifica propriul expert şi subiectul respectivei mărturii, acesta urmand sa transmita un raport de expertiză.
Raportul de expertiză va cuprinde următoarele:
EXPERTII NUMITI DE TRIBUNALUL ARBITRAL
In scopul reducerii costurilor, Tribunalul Arbitral poate recomanda partilor sa utilizeze expertii numiti de Tribunal, spre deosebire de expertii numiti de parti. Este o abordare care prezinta avantajul neutralitatii, in raport cu sistemul de numire al expertilor de catre parti. Din categoria Regulamentelor de Arbitraj care au introdus in regulamentele lor, posibilitatea numirii expertilor de catre Tribunalul Arbitral mentionam: Regulamentul de Arbitraj ICC; Regulamentul de Arbitraj AAA; Regulamentul de Arbitraj Uncitral, Regulamentul de Arbitraj LCIA.
In 2015 a intrat in vigoare noul Regulament de Expertiza al Camerei Internationale de Comert care a inlocuit vechiul Regulament de Expertiza din anul 2003, acest regulament avand menirea de a clarifica si de a ajuta companiile, judecatorii, arbitrii si alte parti care utilizeaza serviciile unui expert sa rezolve disputele transfrontaliere. ICC a utilizat Regulamentul de Expertiza in peste 350 de cazuri in ultimii 12 ani, servicii care au fost solicitate de catre parti in peste 50 de tari.
Vizita in site /Inspecţia
Tribunalul arbitral, la solicitarea unei părţi sau prin autosesizare, poate inspecta sau solicita inspecţia de către un expert numit de tribunal sau de catre părţi a oricărui sit, a oricărei proprietăţi, maşini sau a oricăror bunuri, eşantioane, sisteme, procese sau documente considerate adecvate. Prin consultarea părţilor, tribunalul arbitral va stabili termenul de inspecţie şi aranjamentele în acest sens.
Părţile şi reprezentanţii acestora vor avea dreptul de a participa la orice astfel de inspecţie.
Alina Mioara Cobuz-Bagnaru
Dezvoltarea pe care arbitrajul a cunoscut-o, in ultimele decenii, rapiditatea cu care acesta s-a extins, din domeniul dreptului comercial international, unde este aplicat cu predilectie, si spre alte domenii, il prezinta ca fiind o alternative viabila la justitia statala. Sunt autori care estimeaza ca arbitrajul ar fi aparut in Grecia clasica. Aristotel distingea intre justitia statala si arbitraj: ,, Arbitrajul vizeaza echitatea, iar justitia statala legea; arbitrajul a fost inventat pentru ca echitatea sa fie aplicata’’ Cicero a promovat ideea conform careia: ,,arbitrajul este mijlocul prin care nu poti castiga complet un proces bun dar nici pierde complet un proces slab.’’ Arbitrajul nu este numai o institutie Greco-romana. Coranul face distinctie intre hakam (arbitrul) si qadi (judecator), in timp ce Biblia face aceeasi mentiune. In Franta, in Evul Mediu, arbitrajul este frecvent mentionat in foaiere. La ora actuala, arbitrajul este o institutie care se regaseste in toate statele europene (in cele din Est dar si in cele din Vest), in cele americane (de la Nord la Sud), si in aproape toate statele africane si asiatice, chiar daca uneori legislatiile interne nu le sint favorabile. Avand in vedere faptul ca justitia statala este o institutie cu un grad ridicat de imobilism, arbitrajul, prin beneficiile care ii sunt aduse de cateva dintre punctele sale forte, reprezinta optiunea favorite a mediilor de afaceri internationale. Printre acestea, una din caracteristicile mentionate ca fiind foarte importante este libertatea partilor de a-si alege arbitrul (judecatorul), care opteaza pentru arbitraj au intotdeauna in vedere caracterul privat, nepublic, asigurat de aceasta forma de justitie; arbitrajul reprezinta de asemenea un mod rapid de solutionare a unei dispute intre parti, spre deosebire de procedura greoaie a justitiei statale. Partile isi pot stabili singure o procedura supla, eficienta, care sa le satisfaca necesitatile, putand in acelasi timp reduce si costurile implicate de o actiune in instanta. Probabil insa ca cel mai important motiv pentru care comunitatea de afaceri internationala a optat si continua sa opteze pentru arbitraj este faptul ca procesul de justitie se desfasoara de la bun inceput, inca de la semnarea contractului, potrivit vointei partilor. In arbitraj, partile sunt cele care decid legea sau sistemul de drept ce va guverna atat contractul ce exprima vointa acestora, cat si modul de solutionare a eventualelor litigii. Astfel, o definitie ce ar putea fi data institutiei arbitrajului ar fi ca acesta reprezinta o procedura de solutionare a unui litigiu prin intermediul unei justitii private, in cadrul careia fiecare dintre parti are dreptul de a-si numi proprii judecatori (arbitrii). Scopul numirii acestor arbitri este cel al pronuntarii unei sentinte, sentinta care, dup ace este pronuntata, are un caracter executoriu asupra partilor. Procedurile arbitrale se desfasoara potrivit regulilor prevazute intr-un regulament ales prin vointa partilor (de regula, acest regulament de arbitraj este inserat in clauza de arbitraj). Prin clauza arbitrala partile au posibilitatea de a alege unul sau mai multi arbitri, in scopul pronuntarii unei sentinte finale. Cei care opteaza pentru arbitraj, au ales intre multiplele forme de arbitraj ce se pot aplica unui posibil litigiu existent deja. Arbitrajul mai poate fi definit in acelasi timp si in functie de caracterul sau, care poate fi intern sau international. Astfel, arbitrajul este considerat intern (domestic) atunci cand are ca obiect solutionarea unor litigii referitoare la raporturi juridice care se consuma sub incidenta exclusiva a legislatiei nationale a unui stat. Caracterul international al arbitrajului poate fi definit astfel in raport de incidenta raportului juridic la mai multe sisteme de drept, acest raport avand in vedere mai multe state. De asemenea, caracterul international este dat atat de nationalitatea diferita a partilor, cat si de faptul ca arbitrajul de acest tip poate fi solutionat numai de o institutie arbitrala internationala. Posibilitatea de exercitare a propriei vointe existenta in cadrul arbitrajului comercial se manifesta si in ce priveste forma de arbitraj care este aleasa de parti. Caracteristicile arbitrajului ar fi urmatoarele:
In dreptul comertului international este suficient sa mentionam lista mare de state care au semnat Conventiile internationale, cum este cea de la New York din 10 iunie 1958 sau cea de la Washington din 18 martie 1965 pentru a ne convinge de perceptia pe care legislatiile din intreaga lume o au asupra arbitrajului. Aceasta permanență a arbitrajului in timp si in spatiu a determinat numerosi autori sa afirme ca arbitrajul a reprezentat forma primitiva a justitiei, anterioara justitiei publice. De asemenea, etimologia si istoria fac ca arbitrul sau arbitrajul, cuvinte provenind din aceeasi familie sa aiba sensul si conotatiile legate de impartialitate, masura, siguranta, vointa, decizie, evaluare. Dupa cum s-a spus, arbitrajul nu este un succedaneu al justitiei statale, dupa cum nici el nu urmareste sa stirbeasca domeniul acesteia, intre jurisdictia arbitrala si cea statala nu sunt raporturi de concurenta, ci de complinire, de intregire a paletei cailor de solutionare a litigiilor. In concluzie, fata de jurisdictia statala, arbitrajul prezinta urmatoarele incontestabile avantaje:
Legal Magazin Events a organizat conferința ARBITRAJUL – UN NOU ÎNCEPUT, care a avut loc pe data de 12 noiembrie 2015, în Amfiteatrul Alexandru Ioan Cuza, Camera de Comerț și Industrie a României.
Evenimentul și-a propus să prezinte o serie de aspecte practice ale Arbitrajului Internațional, precum și avantajele acestei forme de soluționare a disputelor. Conferința a creat un mediu deschis de discuții, reunind cei mai buni avocați din domeniu, precum și oameni de afaceri, instituții de stat, companii care au avut sau vor avea dosare de arbitraj comercial internațional.
Speakeri:
Teme de discuție:
Partenerii evenimentului: Oglindă & Partners, Rădulescu & Mușoi și Zamfirescu Racoți & Partners.
Conferința a fost organizată cu sprijinul Camerei de Comerţ şi Industrie a României, Curtea de Arbitraj Internațional și AHK România.
Sursa:
https://legalmagazin.ro/lm-events-arbitrajul-un-nou-inceput/http://www.juridice.ro