Casatoria de proba este varianta la care apeleaza mai ales femeile independente din punct de vedere profesional si financiar si care vor sa verifice, pe termen scurt, daca nu cumva casatoria le-ar putea limita ascensiunea profesionala. In incercarea de a-si pastra (in aparenta) independenta, cei doi parteneri se simt responsabili doar din punct de vedere moral si sentimental, fara sa se gandeasca si la implicatiile juridice ale acestei legaturi. De multe ori, chiar daca partenerii vor sa se casatoreasca, amana intr-atat momentul, incat aproape ca uita cu totul de el.
Potrivit conceptiei anterioare anului 1989, familia era considerata “celula de baza a societatii”, fiind astfel ocrotita de lege; nici nu se punea problema existentei casniciei de proba, aceasta fiind considerata in afara legii. Acum, aceasta relatie nu mai este privita cu dispret sau neincredere, ea castigand noi adepti si existand in paralel cu familia traditionala.
1. De multe ori, din aceasta relatie rezulta copii. Exista vreo diferenta intre statutul acestora si cel al copiilor nascuti in timpul casatoriei?
Copiii nascuti in timpul concubinajului sunt egali in drepturi cu copiii nascuti in timpul casatoriei. In aceasta privinta, legea prevede asimilarea copilului din afara casatoriei cu cel din casatorie (art. 44/pct. 3 din Constitutie si art. 63 din Codul familiei). Practic, copilul din afara casatoriei are aceeasi situatie legala ca si copilul din casatorie, bucurandu-se de aceleasi drepturi.
2. Cei doi parteneri achizitioneaza o serie de bunuri mobile si imobile. In cazul in care relatia lor inceteaza, cum se impart bunurile respective?
In cazul casatoriei, sistemul de drept legifereaza un regim matrimonial in care toate achizitiile sotilor au caracter de bunuri comune. Acest regim al comunitatii de bunuri nu poate fi aplicat in cazul persoanelor care convietuiesc in afara casatoriei. Orice bun mobil sau imobil cumparat va fi considerat bun propriu. Daca cei doi parteneri vor sa fie siguri pe bunurile lor, exista posibilitatea incheierii unei conventii civile care sa ateste caracterul de bun comun al achizitiilor facute. Pentru ca respectivul act juridic sa aiba un puternic caracter probator, se recomanda contactarea unui Birou Public Notarial, care sa autentifice conventia redactata conform vointei celor doi parteneri.
3. Ce se intampla in cazul achizitionarii unui imobil (teren, constructie)?
Cumpararea unui imobil poate fi realizata printr-un contract de vanzare-cumparare in care cei doi sa achizitioneze in cote-parti, devenind astfel coproprietari, fiecare in functie de proportia in care a contribuit la achizitionarea imobilului.
In cazul incetarii relatiei, se va iesi din indiviziune fie printr-un partaj voluntar, fie pe calea unei actiuni judecatoresti, prin care o parte va fi obligata sa plateasca celeilalte o sulta (reprezentand contravaloarea cotei-parti detinute), in virtutea principiului ca nimeni nu este obligat sa ramana in indiviziune. Daca relatia are toate sansele sa se finalizeze printr-o casatorie, se poate achizitiona un imobil (constructie sau teren) in perspectiva alcatuirii unui patrimoniu comun. Concret, printr-o conventie civila, cei doi pot hotara ca imobilul dobandit inainte de casatorie (chiar pe numele unuia dintre ei) sa capete caracter de bun comun de la data incheierii casatoriei, intrand astfel in regimul comunitatii de bunuri. Cel mai bine este ca, in prezenta unui notar public, sa se recomande si sa se autentifice conventia civila.
Aceste conventii sunt cea mai simpla modalitate de a evita eventualele neplaceri care pot aparea in urma ruperii relatiei si a impartirii bunurilor.
Consultanti de specialitate: Avocati Alina Cobuz-Bagnaru si Mihaela Dragan – Societatea de avocatura “Cobuz si Asociatii”